Dacii şi romanii

Jocul Dacii şi romanii este un joc de gândire ce se joacă în două persoane. Pentru a putea juca Dacii şi romanii avem nevoie de o tablă de joc, 12 piese (din care 5 reprezintă soldaţii daci, 5 soldaţii romani, una pe comandantul dac şi una pe comandantul roman) şi 2 jetoane.

Cum se joacă Dacii şi romanii
Tabla de joc este împărţită în două secţiuni, într-o parte aflându-se cetatea dacică iar în partea opusă cetatea romană (marcată cu corturi). În stânga fiecărei cetăţi se află taberele respective, în care se aşează soldaţii luaţi prizonieri, iar în dreapta fortificaţiile. Fortificaţia dacică este fortificaţia lui Burebista iar fortificaţia romană a lui Cezar.

Între cele două câmpuri de luptă curge Istrul (Dunărea). Peste apă, la mijloc, este un pod plutitoriar de o parte şi de alta două drumuri laterale legate prin alte două poduri.

fig.1

La jocul Dacii şi romanii iau parte 2 jucători. Fiecare jucător, în decursul jocului, urmăreşte să ajungul primul în cetatea adversarului: soldaţii daci în locul celor romani, comandantul dac în locul celui roman şi invers.
Alegerea armatei cu care se joacă se face astfel: jucătorii aruncă pe rând jetonul spre poarta cetăţii din capătul opus, cu scopul de a ţinti pătratul cu laturi galbene.

fig.2

Dacă amândoi au aruncat la fel de aproape, aruncarea se repetă. Cel care a ţintit mai bine îşi alege piesele, aşează tabla de joc cu cetatea respectivă în dreptul său şi are dreptul să mute primul.
Piesele se aşează ca în schema din figura 1. Pe schemele figurilor romanii sunt însemnaţi cu triunghiuri iar dacii cu ovale. Comandanţii au câte un cerculeţ distinctiv deasupra. Pentru identificarea pătrăţelelor pe care se află piesele s-a făcut o notaţie prin litere şi cifre.

Mutarea pieselor
Piesele se mută pe rând. La început câte una, respectându-se regulile care urmează:
– soldaţii pot ieşi din cetate fie sărind peste zid, fie prin ieşirea laterală
– soldaţii pot fi mutaţi în toate direcţiile, câte un pătrăţel, însă numai pe pătrăţelele libere (neocupate de o altă piesă)

fig.3

– odată porniţi la atac nu mai au voie să se întoarcă în cetatea lor
– în tot timpul jocului, în „fortificaţia lui Cezar” (fig.1 – h1, i2, i3 şi i4) pot intra numai soldaţi romani, iar în „fortificaţia lui Burebista” (fig.1 – a11, a12, a13 şi b14) pot intra numai soldaţi daci
– cei care au pătruns în cetatea adversarului nu au voie să iasă de acolo până la sfârşitul partidei, dar pot fi mutaţi de-a lungul celor 5 pătrăţele din cetate

Mutarea comandanţilor
– comandantul poate fi mutat la fel ca soldatul, poate să sară peste un pătrăţel liber sau ocupat de un soldat, însă nu are voie să sară peste comandantul adversarului

fig.4

– comandanţii nu au voie să intre în nici o cetate şi nici o fortificaţie

– Varianta simplă de joc –

Se poate juca, fără lupte, o partidă de viteză. Iată cum:
La trecerea apei jucătorii se înţeleg pe care parte să treacă soldaţii lor, comandanţii având voie să treacă şi peste podul podul din mijloc.
Învingătorul va fi cel care va reuşi să ajungă primul în cetatea adversarului cu toate cele 6 piese. rezultatul jocului va fi 1:0.

– Jocul cu mutări compuse –

Jocul începe la fel ca şi celălalt. Mutările compuse se fac pe la mijlocul partidei astfel:
1. Manevra mică – comandantul şi soldatul care se află în pătrăţele învecinate şi pot schimba locurile între ei , considerându-se această mişcare o mutare.
2. Manevra mare – se procedează la fel ca la manevra mică cu singura deosebire că între piesele care urmează să fie mutate trebuie să existe un pătrăţel liber.
3. Mutarea Dromihete – este o mutare suplimentară care se poate executa numai spre sfârşitul jocului. În momentul în care toţi soldaţii rămaşi liberi au fost introduşi în cetatea inamicului, iar comandantul se află în preajma porţii, adversarul este obligat să restituie unul din soldaţii luaţi prizonieri.

Întâlnirea cu adversarul şi capturarea prizonierilor
În timpul întâlnirii, ca urmare a ciocnirii de forţe între soldaţi şi comandanţi, pot avea loc blocări sau pierderi. Capturarea se face după următoarele reguli:
– comandantul poate lua soldatul izolat al inamicului
– doi soldaţi pot lua un soldat al inamicului. Nu trebuie să uităm însă că un soldat inamic poate fi capturat numai atunci când cei doi soldaţi proprii se află pe pătrăţelele care au latura sau unghiul învecinat cu pătrăţelul pe care se află soldatul atacat (fig. 5 A şi 6 A, B,C)

fig.5

fig.6

– 3 soldaţi pot lua 2 soldaţi ai inamicului. Totuşi trebuie să se joace cu atenţie, deoarece cei 2 soldaţi pot acţiona în aşa fel încât să câştige la cea mai mică greşeală a celorlalţi 3.
– comandantul cu un soldat poate lua comandantul inamic numai atunci când soldatul se află pe un pătrăţel învecinat cu al adversarului. Câştigarea partidei în felul acesta este posibilă numai în urma unei grave greşeli a adversarului.
– un comandant nu poate lua pe celălalt comandant
– cohorta mică este compusă din doi soldaţi care au un soldat inamic în pătrăţelul din faţa lor. Cele 3 piese (cohorta şi soldatul adversarului) trebuie să fie aşezaţi în linie dreaptă (pe orizontală, verticală sau diagonală). Ambii soldaţi se mută spre adversar considerându-se o singură mutare: primul soldat ocupă pătrăţelul rămas liber iar al doilea ocupă pătrăţelul următor. Piesele se pot muta înainte şi lateral, niciodată înapoi (fig. 7, 8, 9)

fig.7

fig.8

fig.9

-cohorta mare se execută cu aceleaşi mişcări şi în aceleaşi condiţii ca şi la cohorta mică cu deosebire că trebuie să fie un şir de cel puţin 3 piese (fig. 10)

fig.10

Mutarea în cetate
– soldatul intrat în cetatea inamicului nu poate fi luat în nici un chip
– soldatul care n-a apucat să plece din cetatea proprie spre adversar poate fi luat după regulile obişnuite de capturare

Eliberarea prizonierilor
Soldaţii capturaţi devin prizonieri. Ei sunt închişi în tabără (cutia din stâmga cetăţii respective).
Cel care îşi pierde toţi soldaţii în luptă pierde şi partida. Spre sfârşitul partidei prizonierii pot fi restituiţi. Două condiţii trebuie îndeplinte pentru restituirea unui prizonier:
1. Soldaţii care i-au rămas unui jucător să fie introduşi în cetatea inamică.
2. Comandantul trebuie să fie în faţa porţii inamice.
După ce un prizonier a fost restituit acesta va fi poziţionat în fortificaţia aferentă (A 11 sai I 4)

Partida se poate câştiga în 3 situaţii
1. Când un jucător ajunge primul cu toate cele 6 piese în locul de unde a plecat adversarul. Partida se câştigă cu scorul 1:0 la care se adaugă numărul prizonierilor închişi în tabără. Pentru fiecare prizonier se adaugă câte un punct la rezultat.
2. Când se iau toţi soldaţii adversaului acesta rămânând doar cu comandantul; se câştigă cu 1:0.
3. Când adversarul îşi pierde comandantul se câştigă cu 1:0. Câştigarea partidei prin luarea comandantului se câştigă însă foarte rar.

• Articol publicat în categoria jocuri pe tabla de joc. Etichete: istorie, jocuri în 2, luptă, soldaţi