Pledoarie pentru jocuri (în şcoală)

Jocul (ca formă de mişcare) este un mijloc ideal de educaţie. Dacă la grădiniţă jocul face parte din educaţia copiilor pe măsură ce elevii înaintează în vârstă jocul este din ce în ce mai uitat. Ba mai mult, nici sport nu prea se mai face la şcoală.

În ultima perioadă copiii dedică din ce în ce mai puţin timp sportului şi jocului. Numărul terenurilor de sport din oraşe e din ce în ce mai mic şi copiii nu mai au spaţiu de joacă. Traficul rutier intens face imposibilă practicarea jocurilor pe străzi, această deprindere fiind de domeniul trecutului.
Nici acasă copiii nu mai găsesc spaţiu şi timp de joacă, televizorul, calculatorul şi în general odihna pasivă luând locul formelor de mişcare.

Prin joc un copil face în 10 minute mai multă mişcare decât ar efectua în mod obişnuit într-o oră. Prin urmare, într-un interval scurt de timp jocurile îi ajută să contracareze efectele sedentarismului satisfăcându-le totodată nevoia de mişcare.

Majoritatea jocurilor solicită multilateral organismul. Dezvoltă forţa, viteza, îndemânarea, perseverenţa, spiritul de echipă, desăvârşesc pregătirea fizică, întărăsesc sănătatea şi produc o stare de voie-bună.

Jocurile simple pot fi practicate oricum şi oriunde. Prezintă atractivitate, mobilizează toate forţele, menţin treaz interesul copiilor.

Jocurile sunt un mijloc de deconectare psihică, de odihnă activ, prin intermediul lui utilizându-se la maximum timpul liber.

Prin intermediul jocului omul se obişnuieşte să suporte cu demnitate înfrângerile şi să guste satisfacţiile victoriei. Prin intermediul sportului se cultivă spiritul de sacrificiu, perseverenţa, curajul.

Jocul este un mijloc importan de educaţie. Este necesară propagarea jocurilor pe cale de dispariţie.