Treceţi, batalioane române, Carpaţii

Un cântec istoric ne-aduce aminte,
Că fraţii în veci vor fi fraţi,
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea,
Voi, compatrioţi, ascultaţi.

Treceţi, batalioane române, Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi,
Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război,

‘Nainte, ‘nainte, spre Marea Unire
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Cu săbii făcură Unirea, ce inimi !
Spr Alba cu toţii mergeam.
Toţi oamenii ţării semnau întregirea
Voinţa întregului neam.

Cu toţii eram regimente române,
Moldova, Muntenia, Ardeal.
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Şi-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte unirea de azi.

Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii
Şi ţara e frunze şi flori
A noastră-i izbânda, ai noştri sunt fraţii
Trăiască în veci trei culori.

Vrem linişte-n ţară şi pace în lume
Dar dac-ar veni vreun blestem
Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul
Urmând comandantul suprem.

Treceţi, batalioane române, Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

• Articol publicat în categoria cântecele. Etichete: Carpaţii, război